Vizuina

Blog-ul Lupului Alb

Piatra Craiului - informatii suplimentare

16 septembrie 2011 at 9/16/2011 01:26:00 p.m.

-traseul de duminica 11 septembrie-
-imagine realizata de Irina-

Etichete: , ,

Entry by Silviu Odobescu | comments (1) | post a comment

Ay ay ay ... Piatra Craiului

15 septembrie 2011 at 9/15/2011 03:53:00 p.m.

No dara iata ca am ajuns si intr-o tura serioasa anu' asta. Nu a fost organizata de mine, ci a venit ca un raspuns la invitatia adresata de Alex. Piatra Craiului ... o tura care ar fi trebuit sa fie acu ceva vreme, o zona despre care am auzit atatea povesti spuse inflacarat de Alex la o bere in taverna. Iata ca am ajuns si noi:
Joi, 8 septembrie, Irina ma anunta ca poate sa vina in tura si deci trebuia sa fac pregatirile pentru o tura de 3 persoane (Alex, Irina si eu). Ar mai fi trebuit sa mai vina inca 2 persoane dar din diverse motive nu au mai putut sa apara. Deci dau o fuga sa iau ceva mancare pentru tren si biletele pentru Zarnesti ca mai apoi sa pot sa imi fac bagajul.
Vineri dimineata pe la 4 si un pic ma pornesc cu rucsacul in spate catre gara. La 5 aveam trenul si urma o calatorie de 10 ore in 3 trenuri ca sa ajungem la Zarnesti. Pe tren relativ placut, in mod cert mai bine decat experienta de la Sibiu :D.

-Irina asteptand trenul catre Brasov (in Siculeni)-

Pe la 3 la amiaza ajungem in Zarnesti unde ne intalnim cu Alex care ne conduce la rudele lui (unde urma sa stam pentru prima noapte). Mancam, mergem de facem cumparaturile pentru tura si apoi mergem la cabana Gura Raului pentru a bea o bere.

-La cabana Gura Raului-

Intoarcerea de la Gura Raului o facem pe langa Hora cu brazi. 
Sambata dimineata pornim catre cabana Curmatura. Urma sa urcam pe Valea Crapaturii, pe la Saua Crapaturii si apoi sa coboram catre cabana. Initial drumul e foarte lin dar odata ce ajungem pe Valea Crapaturii incepe treaba serioasa. Irina merge inainte de parca are motoras (lasa ca fac eu plangere la Comitetul Olimpic pentru dopaj :)) ), iar eu raman in urma: ma adaptez mai greu la ritmul de mers si la efort. Totusi facem pana in sa vreo 2 ore jumate. 

-Irina pe traseu catre Saua Crapaturii- 

-Am dat si de un grup de turisti in Sa-

Ajunsi la cabana punem corturile si facem ceva de mancare.

-Irina langa cort la cabana Curmatura-

Dupa masa pornim cu bagaj usor catre Piatra Mica. Irina isi aduce aminte ca nu ar fi rau sa luam si frontalele si se intoarce dupa ele. Urma sa ne ajunga din urma in Saua Crapaturii numai ca Irina nu a inteles asta si a pornit pe scurtaturi de a ajuns inaintea noastra pe traseu in timp ce noi (Alex si eu) asteptam in Sa. Ne reunim si plecam spre catre varf. Ce urmeaza pare sa fie un preview pentru urmatoarea zi: catarare si zone in care ai cabluri pentru siguranta. Ajungem pe varf si apoi mergem la Crucea eroilor unde ne oprim pentru poze si ceva de mancat.

-in urcare catre Piatra Mica- 

-in urcare catre Piatra Mica- 

 -in urcare catre Piatra Mica- 

-langa Crucea Eroilor- 

-priveliste de langa Crucea Eroilor-

Coboram catre cabana si odata ajungi (dupa ce se inserase) pregatim masa: a trebuit sa ne asteptam randul la foc dupa niste grupuri de bucuresteni. Mancam, gustam din Red Bowler si apoi la somn cu noi. Eu am dormit dus, insa Irina zice ca bucurestenii nu au avut o noapte prea grozava: au iesit rand pe rand afara ca sa decarteze.
A doua zi, duminica, era ziua cea mare. Ne trezim greu si facem ceva rapid de mancare. Alex nu apucase sa doarma foarte bine si nici nu era chiar in apele lui. Pornim la drum cu 4,5 litri de apa si cu 2 rucsaci (unul mic al meu si cel mare al Irinei). Urcam pana in Saua Crapaturii si de acolo pe bulina rosie pe creasta. Primul obiectiv: varful Turnu - 1923m. 

-catre varful Turnu-

Dupa varful Turnu preiau eu rucsacul mare si Irina pe cel mic si pornim catre urmatorul obiectiv varful Ascutit. Eu parca prind un ritm bun si plec inainte si pe fiecare varf ii astept pe Alex si Irina. Parcurgerea crestei isi cere tributul in apa: transpir mult si beau foarte multa apa (aproape 3 din cei 4,5 litri pe care ii luasem cu noi). Ajungem intr-un sfarsit la varful Ascutit unde nu vedem niciun indicator care sa anunte ca am ajuns, ci doar refugiul in forma de iglu pe care il stim din poze. 

-cam cat mai e de mers; vedere de pe vf Ascutit-

Dupa varful Ascutit Alex isi revine si preia rucsacul mare, iar eu imi pierd ritmul si raman in coada grupului. Merg mult mai incet: urc incet si cobor incet, dar de oprit nici vorba. Ne continuam drumul catre varful La Om - ultimul obiectiv de pe creasta Pietrei Craiului pe care il aveam marcat. Urcam, coboram si apoi iar urcam. Incerc sa ma limitez la consumul de apa, cel putin pana ajungem la o sursa de apa care urma sa o gasim La Table. 
Ajungem pe varful La Om si facem un ultim popas scurt pe creasta. Admiram privelistea si privim catre locum intre trebuia sa ajungem: refugiul Grind. 
Incepem coborarea abrupta care ne cam seaca de energie (la punctul asta mai avem doar 0,5l de apa de care nu ne atingem). Coboram si iar coboram. Din nou Irina isi pune in functiune motorasul si ajunge prima la Grind.

-am coborat de la 2238m-

-unii au lasat in refugiu provizii pentru cei mai putin prevazatori-

De la refugiu ne continuam coborarea pana ajungem La Table unde ne refacem rezerva de apa. Seara deja vine repede peste noi si ne forteaza sa nu stam tare mult. Avem frontale dar inca nu le punem la munca. Drept rezultat: gresim marcajul si ajungem pe un alt traseu. Dam si de un cioban care nu ne vede bine si ii cam speriat de noi crezand ca suntem niste hoti. Ne dam seama de greseala, pornim frontalele si ne intoarcem pentru a gasi marcajul corect. Incercam sa ne miscam repede pentru ca perspectiva de a avea de a face cu cainii de la stana nu era una tare placuta. Asa ca ne miscam din marcaj in marcaj cu Alex in fata (cautand urmatorul marcaj) si cu mine in spate (mentinand pozitia ultimului marcaj). La un moment dat auzim si un zgomot ce pare a fi un animal care se speriase si cazuse undeva nu foarte departe de noi asa ca incepem sa vorbim tare. Ajungem intr-un final la un drum de tara care ne ducea direct la cabana Curmatura. Strategia era simpla: mergi pe drum si tine permanent stanga la fiecare bifurcatie. Cu luna aproape plina deasupra si cu o frontala permanent pornita ne-am miscat destul de repede: singurele momente de pauza fiind acelea in care Irina vroia apa (dupa ce nu a baut aproape deloc apa pe creasta acu parca era un burete prea uscat). Pe la 11 seara, dupa 12 ore de mers, ajungem in tabara. 
Odata ajunsi facem niste ciorba de burta instant cu niste paste vietnameze tot instant. Mai bagam un ceai si mergem la somn. 
Luni dimineata am strans corturile si am pornit catre Zarnesti, prin poiana Zanoaga si trecand pe la cabana Gura Raului. Am ajuns in Zarnesti pe la 13:30 si imediat am si luat trenul catre Brasov (care a trebuit sa plece foarte repede din cauza unei intarzieri pe traseu). Nu am apucat decat sa imi iau un ramas bun de la Alex in foarte mare graba, dar noi vom concluziona in termeni adecvati aceasta tura atunci cand ajunge el in Iasi (tot mai avem niste whisky :> ). 
In Brasov cautam o varianta de intoarcere in Iasi. Marti Irina urma sa mearga la serviciu deci trebuia sa ajungem cat mai repede posibil. Renuntam la varianta trenului care, desi mai ieftin, ne-ar fi plimbat mult si alegem autocarul direct. Cu acesta pe la 10 seara eram in Iasi. 

ps#1: Vorbesc si eu asa ca sa ma aflu in treaba.
ps#2: Marcaju ... urmatorul marcaj? - Acu ma uit dupa el ... 
ps#3: Ay Ay Ay Ay Ay Ay ...

Etichete: , ,

Entry by Silviu Odobescu | comments (0) | post a comment