Vizuina

Blog-ul Lupului Alb

Rarau-Giumalau 4-8 ian 2010

17 ianuarie 2010 at 1/17/2010 09:53:00 p.m.

Iata ca a trecut si vacanta de iarna, iar pentru studentii de la Universitatea Cuza asta a insemnat 3 saptamani de vacanta. Astfel ca in a treia saptamana de vacanta impreuna cu 6 colegi de an(Irina, Rodica, Doina, Florin, Cosmin, Vlad - aka TVA -) si cu Dragos(student in anul 1 tot la informatica) am plecat intr-o tura de iarna in muntii Rarau-Giumalau.
Am plecat cu trenul in dimineata zilei de 4 ianuarie pana in Campulung Moldovenesc ajungand cam in jurul orei 10. Dupa ce am facut cateva cumparaturi am pornit catre cabana Rarau. Am ales traseul prin Izvorul Alb de o lungime de aproximativ 14 km. Am parcurs incet drumul acoperit de gheata si zapada si de la o vreme ne tot intrebam cand rasare cabana.



- Pe traseu catre cabana -

Ajunsi la cabana am fost intampinati de cabanieri (care au crezut ca glumim cand am zis ca venim).Ne luam in primire camerele. Desi aveam in plan sa mergem sa vedem Pietrele Doamnei si Stanca Soimului, am mancat zacusca si clatite si am spus bancuri, ca mai apoi sa ne culcam (eram obositi dupa ce noaptea precedenta dormisem maxim 3 ore fiecare).

- Cabana Rarau -

A doua zi a turei ne-a gasit realizand cele 3 obiective propuse pentru zona aceasta: Pietrele Doamnei, Stanca Soimului si Varful Rarau.
Am pornit initial catre Pietrele Doamnei unde, initial, am incerca sa urcam cu totii. Datorita problemelor la picior Rodica nu a putut sa urce decat foarte putin. Astfel ca doar 6 dintre noi am urcat pana sus pe stanca a 3-a (Dragos a ramas cu Rodica). Urcarea a fost un pic problematica dat fiind faptul ca majoritatea eram la prima tura de iarna si putini dintre noi aveau experienta in catarare. Totusi cu grija(bine a mai prins urcarea de gradul 2 de pe Olimp :D ) am urcat sus. De sus se vedea ca in palma pe distante foarte mari si cum eram foate aproape de cabana am inceput sa strigam la Rodica si Dragos. Ne faceam auziti pana la cabana.

- La inceput de urcare pe Pietrele Doamnei -


- Hop si eu din urma -

Urma sa coboram pe unde am urcat si sa ne indreptam catre varf. Rodica si Dragos dorind sa ne iasa in cale l-au intrebat pe cabanier pe unde vom cobora. Acesta se pare ca a inteles ca nu avem cum sa mai coboram si a sunat la salvamont. Si iata cum sunt sunat de un domn de la salvamont (am aflat mai tarziu ca il chema Voicu) care ma intreaba daca avem culoar de coborare de pe stanca a 3-a. Il asiguram ca putem sa coboram si ca noi ii salutam pe colegii ramasi la cabana (credeam ca am fost sunati din cauza ca strigam:P ). De asemenea domnul Voicu ne-a informat ca a doua zi urma sa plece catre Giumalau si cum stia ca noi avem drum incolo s-a oferit sa ne conduca. Catre seara am hotarat sa dam curs invitatiei dumnealui.
Coborarea, desi pe un traseu cu multa gheata, nu a pus probleme mari (chiar daca in anumite locuri ne-am pus in fund si am coborat :)) ).

- Pietrele Doamnei vazute din urcare -

Pe tot parcursul urcarii si coborarii , ca de altfel mai in toata tura Irina s-a ocupat de filmare.

- Gheata - poza realizata de Florin -

Ne intalnim cu Rodica si Dragos in apropierea cabanei Pastorale de unde plecam catre varf unde ajungem dupa o urcare lejera. Din urcare vedem si varful Toaca din muntii Ceahlau (unde era senin dupa cum se vedea foarte clar :D), o amintire a turei de vara din 2009 (vezi tura din Ceahlau).

- In urcare catre varful Rarau -

La intoarcerea catre cabana urcam si pe Stanca Soimului.
Seara mancam, spunem glume si jucam mafia. Incercam sa ne culcam devreme pentru ca a doua zi ne astepta un treseu dificil.
Cu bagajele facute ne culcam si incercam sa dormim cat mai bine posibil.
In cea de a 3-a zi a turei urma sa se faca schimbarea de cazare de la cabana Rarau la cabana Giumalau. La plecare cabanierul de la Giumalau ne ofera "apa tonica" pentru drum si ne invita sa mai venim pe la ei (cu o atitunine mult mai calduroasa fata cea din prima zi ;)) ).
Pornim catre locul stabilit de intalnire cu domnul de la Salvamont.

- Abia plecati de la cabana Rarau -

Ne intalnim cu domnul Voicu si cu cainele lui Lupu in jurul ore 10 aproape de Saua Colbului. Urmam traseul pe banda rosie pentru ca la un moment dat sa o luam pe cruce rosie pe curba de nivel( pe banda rosie ne-ar fi dus pe la varf insa datorita cetii, a vantului si a ninsorii nu am putut sa mergem pe acolo). Cat asteptam la confluienta celor doua trasee Lupu se ia dupa niste ciute si nu se mai intoarce. Desi este strigat si chemat de catre stapan se pare ca este mult prea departe si nu-l mai vedem. Pornim fara el. Zapada devine din ce in ce mai adanca ajungand in anumite locuri pana mult deasupra genunchiului. Inaintarea in fata grupului este foarte greoaie deoarece primii oameni sunt cei care taie zapada, deschid calea. Astfel nu odata s-a intamplat sa cadem(cred cam am cazut de cel putin 10 ori). Iesim in golul alpin unde vantul sufla din plin, iar ninsoarea si ceata ne impiedica sa vedem pana foarte departe. Cu experienta domnului Voicu ajungem la cabana Giumalau dupa ce am facut cam 3 ore si ceva( de la saua Colbului).

- Cainele Lupu -

La cabana bem un ceai si niste coneac si reusim sa ne schimbam. Domnul Voicu se pregatea sa se duca sa isi caute cainele cand acesta apare la cabana oferindu-ne un motiv de bucurie. Astfel cei doi pleaca catre cruce (adica catre varf), iar noi ne asezam sa mancam.
Ziua este rezervata pentru odihna. Speram ca a doua zi sa se ridice ceata si sa putem urca catre varf. Din pacate acest lucru nu se intampla si suntem fortati sa ramanem la cabana si in ziua a 4-a.

- Cabana Giumalau -

Rodica, Doina si Dragos fac un om de zapada, o parte dintre noi luam mozol, iar cativa merg catre stana din apropiere. Doamna de la cabana ne povestete istorii amuzante care s-au petrecut la cabana in ultimii 4 ani (iar noi radem de nu mai putem). Printre acestea sunt si intamplari de genu: grupuri care au asteptat o ora la semnul pentru autobuz din fata cabanei sau cei care credeau ca vor gasi un mall nu departe de cabana. O domnisoara se pare ca fusese trimisa de colegii ei sa cumpere un bec ca toate becurile erau arse si acesta era motivul pentru care nu era lumina in cabana(cand de fapt cabana nu este conectata la energie electrica).

- Omul de zapada denumit Giumi -

Catre seara se mai limpezeste cat de cat si reusim sa filmam cate ceva. Suntem insa intristati ca nu am reusit sa urcam pe varf. Urmatoarea zi trebuia sa plecam si sincer sa fiu nu cred ca era cineva care vroia asta.

- Mesajul din fata cabanei -

Cu mesajul de mai sus (din poza) in ultima zi a turei plecam cu rucsacii in spate cu promisiunea ca ne vom intoarce sa urcam pe varf. Ne indreptam catre satul Rusca de unde urma sa luam un autobuz catre Vatra Dornei.
Coboram cu tristete, dar coboram.
In Vatra Dornei ajugem dupa numai 20 de min de mers cu un autobuz. De la autogara mergem direct la gara ca sa ne luam bilete.
Cum ne e foame la toti mergem si mancam la pizzeria Lordinu. Mancam fiecare dupa puterile lui ca doar avem timp 3 ore pana la tren. La ora 4 jumatate vine trenul care urma sa ne duca la Iasi. La ora 9 suntem in Iasi unde ne astepta Marius(nu pe toti, dar asta e o alta poveste:P:)) ).
Ramane doar promnisiunea de a ne intoarce pe Giumalau pentru a cuceri varful si sper eu ca intr-o tura viitoare (poate tot de iarna) sa realizam si obiectivul asta. Un lucru stiu sigur si anume: ne vom intoarce :D.

Etichete: , ,

Entry by Silviu Odobescu | comments (3) | post a comment